La altfel de “MULȚI ANI” România, nu ca cei 26 de ani de chin de până acum, de la Revoluție până azi. La un “Mulți Ani” cu miros de sfinți, dar de acei sfinți care trăiesc printre noi, nu care arată obosiți și chirjeliți pe pereții bisericilor noastre unde numai ei au mai rămas sfinți, că noi nu mai dăm pe la biserică… Sau, și dacă mai dăm, tot cei de pe pereți au rămas sfinții.
La un “Mulți Ani” România plini de pace și de armonie între oameni, fiindcă Revoluția a dat doar startul la ieșirile în stradă care, de altfel, sunt interminabile de 26 de ani, continuând cu mineriadele, cu alte zeci de demonstrații și încă alte ieșiri în stradă. Numai ură, înjurii, blamari, hulă și răutate la fiecare ieșire în stradă, la unele și ceva morți “accidentali”, iar toate astea nu ți le mai doresc la un “Mulți Ani” România!… Fiindcă în toate acestea nu este pacea și armonia divină între “OAMENII PLĂCUȚI LUI”.
La un altfel de “Mulți Ani” România! Unde oamenii pot să se nască și să trăiască în dragoste și acceptare, pentru că de 26 de ani, fiecare din noi și-a luat în spinare mortul pe care-l poartă zi de zi, prin cele 23 de milioane de avorturi. La un “Mulți Ani” în care milioanele de copii nenăscuți să poată în final să rostească cu gura lor: ”Te iubesc mamă!” Asta îți doresc România… “Mulți Ani” de dragoste înflăcărată din toata inima, nu numai de pe buze.
La un “Mulți Ani” România în care fericirea și mulțumirea să existe în inimile oamenilor, nu să fie termeni de studiat la filosofie sau alte științe. La acei “Ani Fericiți” în care conștiență fericirii este direct dependentă de Dumnezeu, de un Dumnezeu personal, implicat în viața noastră a fiecăruia. Deci, “La Mulți Ani, România”, înseamnă toate cele de mai sus, să se întâmple în viața fiecărui roman, și să ne fie drag să venim acasă, și să ne fie dor să fim întâi CREȘTINI AUTENTICI, și doar apoi “mândri că suntem Români”.
