„A se ruga până la realizare” un termen alcătuit de penticostalii timpurii, pentru unii însemna că stăteai pe genunchi până primeai încredințarea în duhul tău că ai primit un răspuns de la Dumnezeu. Pentru alții însemna că veneai continuu cu gândul în rugăciune către Domnul până când aveai răspunsul în mână. (Aceasta se mai numea și „stăruință în rugăciune”.)
Ca tânăr băiat în întâlnirile din taberele de demult, auzeam oameni mărturisind: „O să mă apuc cu mâinile de coarnele altarului și nu voi da drumul până când Dumnezeu îmi va răspunde.” Totuși, nu cred că acesta este sensul cel mai exact al expresiei „a se ruga până la final.”
Poți să te închizi cu Domnul în cămăruța ta, desfătându-te de prezența Lui; poți petrece ore întregi de calitate, chiar zile, cu El, savurând o comuniune dulce. Poți avea toate nevoile tale îndeplinite, inima total satisfăcută, dar ce se întâmplă când tu părăsești acest loc sfânt de părtășie intimă?
S-ar putea să te ridici de pe genunchi doar ca să te întorci la o situație zdrobitoare care nu s-a schimbat. Poți să îl vezi pe diavolul așteptându-te acolo, gata să arunce spre tine aceleași probleme și aceeași goliciune. Te întreb: La ce bun este să primești gloria pe munte dacă nu te va sprijini prin bătălie?
Lasă-mă să explic ce cred eu cu privire la „a te ruga până la final.” Pur și simplu înseamnă că puterea, tăria și încurajarea pe care o primești de la Domnul când ești închis cu El trebuie să îți fie suficient sprijin prin încercările viitoare. Victoria pe care o realizezi în cămăruța secretă trebuie să îți dea victoria pe câmpul de luptă.
Gândește-te la asta: A fost rugăciunea ta o „rugăciune completă”? Vezi, „a te ruga până la final” înseamnă să aștepta realizarea totală a rugăciunii tale. Mulți creștini văd numai rugăciuni răspunse pe jumătate deoarece ei nu lasă ca, ce au primit de la Domnul în rugăciune să îi ducă până la final prin încercarea lor. Cu adevărat, multe rugăciuni sincere au fost irosite, eșuate, pierdute — pentru că nu „au fost duse până la bun sfârșit” în acest fel.
Preaiubiți scumpi, rugăciunea nu este terminată — nu este o „rugăciune completă” până când nu te va sprijini prin toată încercarea și te va duce de cealaltă parte. Nu ne-am „rugat până la final” până când nu ”am trăit să o experimentăm” prin încercările noastre cu ajutorul puterii pe care o primim în prezența lui Dumnezeu.
