Cineva povestea de un om care a fost bătut crunt și a ajuns la spital pe patul de moarte. După câteva zile, a ajuns în același salon de spital și cel ce l-a bătut, și el lovit bine. Primul era creștin.
Când acesta l-a văzut în salon pe cel ce l-a bătut, a făcut efort imens să ajungă lângă el și i-a zis că-l iartă. S-a întors la Dumnezeu și celălalt.
A doua zi au murit amândoi. Dumnezeu lucrează ciudat și diferit de la un om la altul. Trebuie însă să fim gata să iertăm, să fim gata să iubim, să fim gata să ajutăm. Nu e ușor. Simplu pare doar când ne luăm angajamentul.
Ne promitem nouă înșine că vom deveni mai buni, că ne schimbăm, că nu mai greșim, că vom fi alți oameni. Câteodată apucăm să promitem și altora și nu reușim să ne ținem de ce spunem. Entuziasmul fără Hristos nu ne ajută la nimic.
A venit toamna și vedem cum copacii verzi încep să prindă culori ruginii. Ciudat este că frunzele parcă sunt mai frumoase când încep să cadă decât când sunt verzi. Te impresionează. Creștinul ar trebui să crească în statură din ce în ce, după ani mulți să te impresioneze caracterul, blândețea, sfințenia.
Nu poți obține victorii instant. Victoriile spirituale se obțin ascultând de Dumnezeu chiar și când nu înțelegi de ce. Știe El și la vremea potrivită vei ști și tu.
Domnul să ne binecuvânteze și săptămâna aceasta. Să fim frumoși ca toamna, verzi ca primăvara, pitorești ca iarna. Să nu fim frigidere, să fim ca o vară frumosă pentru cei din jur.
