Există o problemă nativă cu limba noastră. Limba este un organ relativ mic în comparație cu alte părți ale trupului, dar este una dintre cele mai puternice forțe din Univers. Omenirea poate sparge atomul, poate să meargă pe lună, poate să construiască suficiente arme ca să distrugă lumea de mii de ori, dar nu poate să-și controleze limba. Iacov spunea: ”… limba nici un om n-o poate îmblânzi…” (Iacov 3: 8).
Apostolul Pavel ne spune că limba trebuie folosită pentru scopuri înalte. În Efeseni 4:29 – ”Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie…”
A treia poruncă din Lege, are de-a face cu ceva mult mai serios decât a avea o vorbire murdară. Această poruncă vorbește despre întrebuințarea greșită sau profanarea Numelui Sfânt al lui Dumnezeu. El nu trebuie folosit în mod necuviincios, ci numai în legătură cu slava și proclamarea pe care numai El o merită.
NUMELE LUI DUMNEZEU ESTE UN NUME VENERABIL. Venerabil înseamnă sacru, sfânt, vrednic de respect și reverență. Numele lui Dumnezeu este adesea folosit și rostit în mod greșit pentru că nu este înțeles și apreciat așa cum este.
Importanța numelor din Biblie este total diferită de vremea noastră. Numele din Biblie, în mod uzual, descopereau ceva despre persoana respectivă-descendența lui sau contextul vieții lui. Aceasta este în special adevărat în legătură cu Numele lui Dumnezeu. El a ales să se descopere pe Sine omului prin Numele Său. Sunt nu mai puțin de 300 de Nume ale lui Dumnezeu, două sunt folosite aici.
Domnul – vine de la Numele ebraic Iehova. Îl descrie pe Dumnezeu existent în Sine, Cel etern. Acesta este Numele ”Eu sunt”. Numele prin care Dumnezeu i s-a descoperit lui Moise (Exod 3: 14). Este numele folosit când Dumnezeu Își declară natura de a fi neschimbat și etern (Maleahi 3: 6). În Biblie, Iehova este cuplat cu alte nume ale lui Dumnezeu pentru a-și descoperi mai mult din natura și atributele Sale: Iehova Ire – ”Domnul va purta de grijă” (Gen. 22: 14), Iehova Nissi – ”Domnul steagul meu” (Exod 17: 15), Iehova Shalom – ”Domnul păcii” (Judecători 6: 24).
Dumnezeu – vine de la Numele ebraic Elohim. Se referă la Cel Atotputernic, credincios și triunic Dumnezeu. Folosit de peste 2000 de ori în Vechiul Testament, acesta este numele prin care Dumnezeu I se descoperă omului din eternitate.
Numele lui Dumnezeu trebuie rostit cu extrem de multă reverență și adorare. În Psalmul 111: 9 citim: ”Numele Lui este sfânt și înfricoșat.” Scribii evrei se spălau pe mâini înainte de a scrie Numele lui Dumnezeu, iar după ce o făceau aruncau penița cu care scriau. Unii din evreii de azi nu rostesc Numele Iehova, în loc de Domnul ei spun Adonai.
Mă tem că am pierdut mult din respectul sfânt față de Numele lui Dumnezeu.
NUMELE LUI DUMNEZEU ESTE UN NUME PROFANAT. Acest verset ne spune că nu putem lua în deșert Numele Domnului. Aceasta înseamnă a-l goli de esență, pierzând realitatea și adevărul din el, a-l trata cu nesinceritate. Când rostim Numele lui Dumnezeu ca pe oricare alt cuvânt, nu este mai puțin decât o blasfemie.
Sunt cel puțin trei căi prin care oamenii profanează Numele lui Dumnezeu.
Folosindu-l în înjurături. Să te faci vinovat de rostirea unor expresii injurioase la adresa lui Dumnezeu. Atâția oameni se fac vinovați de rostirea unor asemenea cuvinte, cuvinte de blam, în legătură cu Dumnezeu.
Folosindu-l doar cazual. Duminică de duminică, credincioșii rostesc Numele lui Dumnezeu în cântări, în rugăciuni, în predici, în mărturii, dar nu de fiecare dată este reverență autentică față de acest nume. Cu alte cuvinte, nu este rostit din inimă.
Folosindu-l într-un mod fățarnic. Cea mai subtilă formă prin care cineva poate lua în deșert Numele Domnului este ipocrizia. Când strigăm către Domnul să facă un lucru și noi facem exact altceva, suntem vinovați înaintea Lui (Luca 6: 46).
În concluzie, planul lui Dumnezeu pentru credincioși este acela de a-și folosi limba pentru glorificarea lui Dumnezeu și de a se feri să rostească Numele Său cu ușurătate.
