Dumnezeu a așezat sărbătorile în viața oamenilor pentru aducere aminte, închinare, odihnă, bucurie și părtășie. Toate aceste sărbători creează unitate și apartenență în mijlocul unui popor, amplificând sentimentul identității spirituale.
Scopul sărbătorilor este indispensabil și complex:
1. O sărbătoare dă viață și sens trecutului, evenimentele redevenind reale în memoria noastră.
Uităm sacrificiile făcute, oboseala și efortul, rămânând doar bucuria – și bucuria este suficientă. În mijlocul acestor sărbători, înconjurați de cei dragi și de poporul sfânt, cinstim pe Dumnezeu ale cărui urme de pași sunt prezente în trecutul fiecăruia.
2. O sărbătoare conferă frumusețe și emoție prezentului.
Fiind împreună înaintea Stăpânului în unitate sfîntă, se leagă rănile, se restaurează relațiile, se reasigură colaborarea și prietenia, se dezvoltă viziunea, se mângâie inimile. Trecutul este doar o amintire, viitorul este doar o așteptare, însă prezentul este o mare realitate, este de fapt tot ce avem. ,,Ieri” a plecat, ,,mâine” stă să vină, însă ,,astăzi” este aici, este chiar aici. Uneori avem obiceiul neînțelept să ne numărăm anii, însă Dumnezeu ne învață să ,,ne numărăm bine zilele”. Aceasta înseamnă că într-un an vom face lucrul acesta de aproximativ 365 de ori, nu doar o singură dată.
3. O sărbătoare dă motivație și direcție viitorului. Toată zestrea experiențelor de până acum ne îmbogățește, ne face alți oameni, ne înțelepțește.
Pentru omul lui Dumnezeu fiecare zi este o sārbātoare. Este sārbātoare pentru cā suntem în viațā, pentru cā putem alege, pentru cā putem experimenta mântuirea urzitā de Cristos. Prin moartea Sa a biruit moartea, prin moartea Sa ne-a adus viața.
Viitorul pe care l-am sperat ieri este prezent astāzi și va deveni trecut māine. Aceste trei zile, “ieri”, “astāzi” și “mâine” alcātuiesc viața noastrā, însā tot ce avem din aceastā viațā este “astāzi”.
Ce faci cu astāzi?
Dumnezeu te asteaptā!
