Trebuie să facem o diferență între singurătate, izolare și solitudine. Singurătatea reprezintă starea în care ești fizic separat de alte persoane. Uneori prezența familiei, prietenilor și altor persoane ne lipsește, dar doar pentru că nu-i avem alături nu înseamnă neapărat că suntem și singuri. Pur și simplu acceptăm și astfel de vremuri și recunoaștem că nu putem trăi viața alături de toți oamenii mereu.
De fapt, putem împlini foarte multe lucruri atunci când suntem singuri. Putem petrece timp cu Dumnezeu și putem să ne aprofundăm în părtășia noastră cu El. Psalmistul David a scris: “Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.”(Psalm 62: 1-2).
“Singuratatea ne este cea mai comună experiență, și toutuși este cea mai neînțeleasă” (Ira J. Tanner, Singuratatea: Teama iubirii ). Singuratatea este universală; fiecare persoană în viață o experimentează într-o oarecare măsură. Singuratatea, vezi tu, nu este cauzată de circumstanțe, ci este o stare de spirit. Este sentimentul că nimeni și nimic nu răspunde la foamea noastră profundă pentru sprijin și iubire.
Iar apoi avem solitudinea, actul de a te retrage intenționat de alții, în scopul de a rămâne singur. Acesta este momentul în care putem fi reînviați spiritual și restaurați emoțional – un timp de reînnoire și creativitate. Isus Însuși avea nevoie de aceste timpuri de singurătate împreună cu Tatăl Său ceresc. “După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.” (Matei 14:23).
Superficialitatea care caracterizează creștinul modern se datorează în mare parte lipsei de singurătate. Ne îndreptăm aici și acolo spre concerte, mitinguri, studii biblice, cruciade, conferințe și servicii de orice tip, gândindu-ne că “ne umplem paharul” – dar tot timpul ne întrebăm de ce ne simțim atât de goi chiar și în mijlocul unei mulțimi de oameni. Dar Isus a spus: ” Veniți la Mine , toți cei trudiți … și vă voi da odihnă” (Matei 11:28).
