„Dacă Eu scot afară demonii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi” (Matei 12:28).
Cu alte cuvinte, Domnul Isus ne spune: Împărăţia lui Dumnezeu se instalează în omul din care Eu, Fiul lui Dumnezeu, şi Duhul lui Dumnezeu am alungat afară duhurile rele, sau duhurile răutăţii.
Textul acesta este de importanţă crucială pentru înţelegerea învăţăturii Domnului Isus despre Împărăţia lui Dumnezeu. El nu poate fi înţeles decât dacă privim la întreg capitolul 12 din Matei şi ne lăsăm captivaţi de tot ce ne spune Domnul Isus în capitolul acesta.
Isus făcea vindecări extraordinare şi elibera oamenii de tot felul de duhuri rele. Matei explică acţiunile acestea spunându-ne că Isus este personajul vestit de profetul Isaia, cu şapte sute de ani înainte: „Iată Robul Meu pe care-L sprijinesc, Alesul Meu în care Îşi găseşte plăcere Sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El. El va vesti naţiunilor judecata… El nu Se va lăsa până va aşeza dreptatea pe pământ; şi insulele (adică popoarele din cele mai îndepărtate părţi ale lumii) îşi vor clădi existenţa pe Legea (învăţătura) Lui” (Matei 12:15-20, citat din Isaia 41: 1-4. Redat de noi după textul ebraic din Isaia).
Fariseii contestă autoritatea divină a lui Isus afirmând că El lucrează în alianţă cu Satana. Ca ripostă la această teribilă acuzaţie, Isus vorbeşte de „împărăţia lui”, adică a lui Satana. Este prima şi unica dată când Isus vorbeşte direct despre împărăţia celui rău. În contrast cu aceasta vorbeşte Isus despre Împărăţia lui Dumnezeu. Satana este unul „tare”, care îşi păzeşte cu îndârjire posesiunile; dar Isus, în unire cu Duhul lui Dumnezeu, a venit să-i jefuiască casa, adică să elibereze omenirea de sub stăpânirea celui rău.
Încă din „predica de pe munte” Isus a spus că oamenii sunt răi şi că scopul Lui este să-i facă oameni buni ca Dumnezeu din ceruri.
Aici, în Matei 12, Isus declară că în lupta dintre aceste două împărăţii nu există neutralitate: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea” (v.30); şi fiecare om se poate uni cu Isus şi atunci „adună”, ori când rămâne departe de El, atunci „risipeşte”.
Apoi adaugă lucrul cel mai esenţial în toată discuţia:
„Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău; căci pomul se cunoaşte după roadele lui… Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui” (v.33 şi 35).
Domnul Isus în unire cu Duhul Sfânt vin să alunge duhurile răutăţii din fiecare om. Dar fiecare om, mai întâi, trebuie să accepte să fie eliberat. El trebuie „să înţeleagă” învăţătura despre cele două împărăţii şi să aleagă să rămână cu cel rău în împărăţia lui, sau să se deschidă pentru noua Împărăţie. Mai mult, Isus şi Duhul Sfânt vor să transforme omul din rău în bun. Dar ei nu fac lucrul acesta fără cooperarea omului. Când Isus spune unui om: „Fă pomul tău bun”, El îi spune de fapt: Noi vrem să alungăm din tine duhurile răutăţii şi să instalăm în tine bunătatea lui Dumnezeu. Pentru aceasta trebuie să înţelegi bine care sunt trăsăturile de caracter la care trebuie să renunţi şi care sunt trăsăturile de caracter care trebuie să se formeze în tine. Noi aducem în tine natura lui Dumnezeu, dar trebuie „să-ţi dai şi tu toate silinţele”, cum scrie apostolul Petru, adică să exerciţi tot efortul necesar, ca să înscrii aceste trăsături de caracter ale bunătăţii în caracterul tău (2 Petru 1:3-11).
Ca să înţelegem şi mai bine oferta care ni se face, Isus ne spune pilda cu semănătorul. Sămânţa este „învăţătura despre Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 13:19). Sunt patru feluri de oameni cărora li se oferă această învăţătură: un grup sunt aceia care „nu înţeleg” învăţătura şi aleg să rămână în împărăţia răutăţii; al doilea şi al treilea grup sunt oameni care înţeleg şi primesc, dar, din diferite motive, nu perseverează pe căile Împărăţiei şi se întorc la felul lor vechi de viaţă; al patrulea grup sunt cei care „înţeleg” învăţătura şi „o ţin într-o inimă bună şi curată şi fac roadă în răbdare” ( Matei 13:23, combinat cu Luca 8:15).
În împărăţia celui rău te afli fără să-ţi dai seama. Aceasta este împărăţia minciunii; şeful acestei împărăţii este „înşelătorul”: tot timpul, el te asigură că tu eşti liber să faci ce vrei tu, când, de fapt, el te otrăveşte tot timpul cu răutăţile lui şi astfel îţi nimiceşte fiinţa.
Împărăţia lui Dumnezeu este Împărăţia Adevărului: Dumnezeu vrea să ştii cine este El, în ce condiţii vine El la tine, ce planuri are El cu tine. De aceea, El vrea să „înţelegi” şi să decizi în deplină cunoştinţă de cauză să intri sau să nu intri în această Împărăţie. Apoi să cooperezi cu El pentru împlinirea scopurilor lui Dumnezeu şi ale Împărăţiei Lui.
