Ți-a bătut inima din piept zi după zi, iar tu i-ai ascultat bătăile fără să știi cât de prețioase sunt de fapt. Te-ai ridicat din pat, ai pășit pe picioarele tale și ți-ai privit chipul în oglindă după care te-ai îndreptat spre activitățile tale fără ca măcar să spui un simplu mulțumesc. În grabă, poate ai spus o rugăciune înainte să ieși pe ușă sau poate nu.
Ziua a început ca oricare alta și te-ai fi putut bucura de Dumnezeu, de natură și de oameni dar nu ai avut timp pentru așa ceva. Te-ai gândit în schimb la câți bani mai ai în portofel și cum să faci să îi mai înmulțești puțin. De fapt, dacă stai să analizezi bine lucrurile, niciodată nu ești mulțumit. Dacă ai bani nu îți sunt de ajuns, îți dorești mai mult, te gândești că va veni o zi în care vei avea mai mult. Dacă nu ai bani, te plângi că nu ai. Dacă ai de toate, parcă tot îți mai lipsește ceva…
Să spui un lucru bun? Nu îți stă în fire. Când tot ce sădești în tine e nemulțumire nu prea poți oferi altceva în afară de critică și nervozitate. Da, cam asta ai făcut și tu. Ai scos nemulțumirea din tine afară și ai vărsat-o tocmai pe oamenii care te iubesc cel mai mult, neștiind că nici unul dintre ei nu va fi pentru totdeauna lângă tine.
Ai fi putut să faci și tu ceva. Să te gândești la altceva în afară de tot ceea ce are de oferit acest pământ trecător, dar nu ai dorit să te oprești din drumul tău.
Suflete, dă-mi voie să te întreb, tu te-ai privit vreodată cu adevărat în oglindă? Și, pentru ce trăiești?
Treci prin viață fără nici un sens. Nu ai nici scop, nici direcție și nu știi pe ce drum să mergi. Ești apăsat de durere și chinuit pe dinăuntru, ros din toate părțile de rugina din inima ta. Spune-mi, oare tu nu simți? Pe tine nu te doare? Sau poate ai inima de piatră?
Când ai să înțelegi că tot ce strângi pe acest pământ e în zadar? Aici totul e deșertăciune și goană după vânt. Fericirea pe care o cauți prin averi și bogății nu ai să o găsești. Oare când ai să înțelegi că cea mai de preț comoară e pacea și curăția inimii tale?
Suflete, oprește-te o clipă și te întreabă pentru ce trăiești. Poate răspunsul tău te va lăsa fără cuvinte. Poate vei descoperi că de fapt trăiești în zadar.
Pentru tine, am o veste bună. Cândva, de mult, a venit Isus. Fiu de Dumnezeu, din cer, coborât pe pământ, răstignit și înviat pentru ca tu să ai iertare. Acest Isus dorește să îți atingă inima și să îți dea o viață nouă. El are un scop, o direcție și o identitate de oferit. Cât timp ai de gând să îl refuzi?
Ți-a bătut inima din piept zi după zi, dar tu nu ai băgat-o în seamă. Astăzi inima ta încă mai bate, și cu fiecare bătaie glasul Său se aude tot mai clar. Dar va veni o vreme când această bătaie a inimii va înceta iar glasul Său se va stinge în uitare pentru totdeauna.
