Mă mir că încă o parte din oameni își mai amintesc de Toma. În vestita ignoranță a celor din jur, totul se uită. Pentru unii care n-au înțeles nimic, Toma e o scuză ca să rămână necredincioși.
Dar până la urmă au uitat ei de Hristos, ce să mai vorbim de Toma. Lasă că e bine că nu uităm să ne îngrijim de facturi, de bani și de lucruri. Ce n-ar face omul pentru trup?
Fiecare din noi suntem un fel de Toma. Și de noi oamenii uită și pe noi ne arată cu degetul și tot pe noi ne învinovățesc de nereușitele lor.
La o săptămână după Paști, parcă nimic n-a fost. Abia de mai auzi vestitul salut „Hristos a înviat“. Pentru cea mai mare parte din oameni, Hristosul înviat e o vorbă sau un moment uitat undeva la o slujbă.
Ieri la biserică, frații se salutau cu “pace” și cu o liniște lipsită de orice entuziasm. Suntem creștini dar uneori parcă vrem să vedem răni și semne ale cuielor, parcă un fel de Tome…
Fără Hristosul înviat nu ar mai fi existat nimic. Totul ar fi fost în van. Creștinismul ar fi fost redus la o religie ca oricare alta și poate am fi fost niște fanatici. Cam ce s-a întâmplat de-a lungul istoriei cu biserica ce a ucis în numele lui Isus oameni, un Isus al lor, ireal.
Ei credeau că Isus e zidit în ziduri ca Ana lui Manole. Până la urmă tot un fel de ziduri erau, dar din inimi neschimbate.
Hristosul înviat ne dă dreptul să credem și să fim siguri că vom trăi veșnic în fericire și dincolo de ziduri făcute de oameni.
Ce-ar fi să treacă azi și prin zidul inimii tale?
El așa se face cunoscut…
