Poate și tu ești ca mine. Poate te-ai uitat la oamenii care au umblat cu Dumnezeu și ți-ai spus că vrei să fii ca și ei. Să faci ce au făcut ei ca să te poți apropia de Dumnezeu.
Te-ai uitat la Avraam și ai spus că vrei să ai o credință așa mare ca a lui. Că vrei să fii gata să sacrifici totul, în orice vreme. Te-ai uitat la Moise și ți-ai dorit să ai și tu o relație atât de puternică și de apropiată cu Dumnezeu. L-ai văzut pe Daniel și ai vrut să devii un om al rugăciunii, un om care se roagă cu putere și nu se teme de cei ce îi stau împotrivă. L-ai observat pe Samuel și ai spus că vrei să fii și tu gata, pregătit oricând să răspunzi la chemare cu iată-mă. Te-ai uitat la Maria și ți-ai dorit dorit ca să poți accepta planul lui Dumnezeu pentru tine cu atâta ușurință pe cât a făcut-o și ea. Să îl vezi ca pe un har, o binecuvântare. Te-ai uitat la femeia cananeancă și ai vrut să primești fărămituri, să ai credința și îndrăzneala pe care a avut-o ea. L-ai observat pe Pavel și ai spus că vei duce până la capăt cursa, că vei câștiga premiul alergării.
Te-ai uitat la toți cei scriși în Biblie și la toți cei din jurul tău ce umblă cu Dumnezeu și te-ai văzut alături de ei dar apoi ai căzut.
Ai mai privit odată și ți-ai dat seama că nu ești ca nici unul dintre ei. Ți-ai spus că tu nu ești Avraam. Tu nu ești gata să sacrifici întotdeauna. Tu nu ai relația pe care Moise o avea cu Dumnezeu. Tu nu te rogi ca Daniel și nu ești mereu gata precum a fost Samuel.
Tu nu accepți întotdeauna voia Lui cu ușurință. Uneori plângi, te zbați și ai vrea altceva. Uneori nu înțelegi planul Său. Tu nu ești femeia cananeancă să ceri fărămituri și câteodată, în timp ce alergi așa cum zice Pavel, aluneci și cazi.
Te învinovățești singur.
Și cineva strigă după tine: Neprihănitule! Ai spus că ești sfânt. Așa ești tu sfânt?!
Te prăbușești. Te demoralizezi. Pierzi lupta. Te uiți la tine și te vezi murdar. Ți se pare că nu mai ai nici o șansă acum. Totul e în zadar.
Apoi cineva se așează lângă tine. E însuși Dumnezeu.
Știi, îți spune El, nu a fost niciodată vorba despre ei, despre ce pot face ei.
Îl privești printre lacrimi și răspunzi în șoaptă. Cum? Nu înțeleg ce zici, Doamne.
Și Dumnezeu răspunde mai tare și mai clar ca niciodată: Poate că tu nu ești ca ei. Dar Eu sunt Același.
Îți ștergi lacrimile și devii atent. Cum? întrebi din nou.
Și Dumnezeu continuă: Nu a fost vorba de ei. Ci de ceea ce Eu am modelat. Nu a fost vorba de puterea lor proprie ci de îndurarea și harul Meu care le-au fost de ajuns. Și ei au fost oameni. Și ei au greșit. Și ei au avut slăbiciuni. Eu i-am făcut vrednici. A fost îndurarea Mea și harul Meu. Iar Harul nu s-a terminat. În palmele Mele te-am săpat și pe tine. Ai parte de harul Meu.
Am?
Da. Credeam că știi asta deja. De câte ori trebuie să îți mai spun? Acum ridică-te. Continuă-ți drumul. Nu s-a terminat încă.
M-am uitat la toti cei enumerati de tine si mereu am avut esecuri, însa când m-am uitat în sus,, vazând chipul lui Isus, mi-am zis ca vreau sa port acest chip al Fiului omului în care se reflecta toata iubirea Tatalui !
Fii binecuvântat Suflet drag !