Am vrea să nu trăim în lumea asta cu scandaluri, probleme, egoism, circ, dar trăim. Aici am fost așezați și nu putem să schimbăm prea mult. E locul unde ne-a chemat Dumnezeu să fim. Să fim nu să avem. Este un fel de epoca de piatră modernă. Nu dai în cap la altul voalat, dar dai.
Pentru România se roagă puțini. Cei mai mulți au uitat să o facă iar astăzi culegem rezultatele de ieri. Suntem prea egocentriști. Ne interesează prea mult de buzunarul nostru, de necazurile noastre, de părerile noastre și refuzăm să deschidem ochii să îi vedem și pe ceilalți. Nu ne dăm seama că de fapt, dacă ne-am ruga azi, ne-ar merge bine mâine dar trăim clipa ca și ei.
Cum sunt ei așa suntem și noi, dar noi mai avem puțină lumină dar nu îndeajuns și pentru alții. Ne este ușor să acceptăm adevărul fecioarelor înțelepte pentru că acolo, în ultima clipă, e fiecare pentru el. Din când în când mai suntem sensibilizați de câte un caz pentru care ne unim să ne rugăm, dar vine somnul iar.
România nu are nevoie de biserici multe ci de rugăciuni multe. Dacă vrem să influențăm viitorul acestei țări, o putem face rugându-ne. N-ar trebui să așteptăm calamități sau amenințări pentru asta. Poporul Israel se trezea doar când nu se mai putea trăi. Nu vrem să se întâmple așa și cu noi.
Poate că rugăciunea pentru țară nu este rugăciunea mult așteptată cu efecte imediate asupra problemelor noastre. Dar s-ar putea ca rugăciunea de azi să fie victoria de mâine. E cea mai importantă și totuși cea mai neglijată. Iar dacă te rogi pentru țara ta nu înseamnă că faci politică, nu. Îl implici pe Dumnezeu să schimbe răul mers în bun mers.
Să nu uităm că de binele tării, atârnă și binele nostru. Să nu așteptăm să se întâmple ce nu vrem ci să anticipăm, rugându-ne. Numai Dumnezeu poate salva România iar gândul acesta ar trebui să ne dea aripi pentru că tot ce face El e bun.
Ziua de azi poate să fie dimineața de mâine. Iar tu poți contribui la ea.
Vă chem să vă rugați pentru țară.
