La început Dumnezeu a făcut, n-a stat. Dumnezeu este acțiune. Chiar dacă uneori tace, asta nu înseamnă că se oprește din activitățile Lui. O clipă dacă și-ar lua mâna și n-ar mai susține pământul acesta, s-ar prăbuși în Univers.
Totuși, uneori Dumnezeu tace pentru că noi suntem mult prea ocupați să vorbim fără să ascultăm. Avem cereri, dorințe, gânduri pe care le înfățișăm înaintea Lui, dar, vorbind noi, nu apucăm să ascultăm ce ne spune El. Câteodată este bine să stăm liniștiți ca să auzim glasul Lui.
Dumnezeu mai tace pentru că are o îndelungă răbdare cu noi. Din cauza faptelor noastre precare, dacă El s-ar apuca să spună un singur cuvânt, ar însemna pieirea pentru noi. De aceea preferă să tacă, oferindu-ne har, doar, doar, ne-om căi.
Dumnezeu tace pentru că ne încearcă. Vrea să vadă cum stăm cu încerederea noastră în El. Dacă mai e sau dacă s-a micșorat. Sau vrea să ne binecuvânteze. Are ceva și mai și pentru noi. Când nu înțelegem de ce, știe El.
Dumnezeu mai este tăcut când vede că n-are cu cine. Îți vorbește azi, îți vorbește mâine dar nu la infinit. Să luăm seama la timp pentru că e o vreme pentru fiecare. Nu vrei ca Dumnezeu să tacă atunci când ești năpădit de probleme, dureri și necazuri.
Când Dumnezeu tace e pentru că există oameni care nu vor să-L bage în seamă. E mai importantă o clipă, o senzație, o plăcere sau un păcat. Dar pentru Dumnezeu, cel mai important este ce faci cu Isus Hristos.
Pentru tine, ce este cel mai important?
Sursa
