Fiecare dintre noi este prins într-o reţea complexă de relaţii. Cum suntem noi văzuţi de alţii în aceste relaţii? Unii vor spune că suntem sociabili, alţi că suntem nesociabili. Unii vor spune că suntem persoane plăcute şi ne caută societatea, alţii nici nu vor vrea să aibă de a face cu noi, fiindcă ne consideră morocănoşi, sau duşmănoşi, sau chiar agresivi.
O mare influenţă asupra felului de persoană care suntem astăzi a fost mediul în care am crescut când am fost copii: un mediu cald, plin de iubire şi de armonie, sau un mediu unde a fost ceartă continuă şi agresiune verbală şi chiar fizică, unde am fost respinşi, sau am fost trataţi cu severitate şi chiar cu duritate.
Dacă cineva tinde să acuze mediul acela pentru felul de persoană care este astăzi, vreau să-i dau o veste bună: felul de persoană care eşti astăzi, chiar dacă eşti în vârstă, se poate schimba. Tocmai fiindcă oamenii se pot reforma, Domnul Isus a deschis şcoala bunătăţii, in care dintr-un fiu al tunetului a făcut un apostol al iubirii, dintr-un om năvalnic şi independent a făcut un om smerit şi plin de pace, etc.
Lecţia cea mai profundă ţinută de Domnul Isus în privinţa aceasta a fost predica de pe munte şi cea de pe câmpie. Redau aici un fragment din predica de pe câmpie:
„Dar Eu vă spun vouă, celor ce Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăşmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.
„Dacă te loveşte cineva peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt. Dacă cineva îţi ia haina cu forţa, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa….
„Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel…
„Voi însă, iubiţi pe vrăşmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să speraţi ceva în schimb… Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt, căci El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi, dar, milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.
„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi; nu condamnaţi, ca să nu fiţi condamnaţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi; daţi şi vi se va da…” (Luca 6:27-38).
Cei mai mulți oameni care citesc acest text, şi textul paralel din Matei 5:38-48, se sperie şi spun: Imposibil! Şi fiindcă li se pare o culme pe care nu vor putea urca niciodată, nici măcar nu stau să analizeze serios ce spune Domnul. Citesc aceste texte cu pioșenie, dar nu fac nici cel mai mic efort pentru a încerca să fie ceea ce le cere Cel căruia îi spun „Domnul şi Mântuitorul meu”!
Noi să nu fim aşa. Haideți să analizăm ce vrea să ne învețe Cel mai mare Învățător care a trăit vreodată.
Mediul pe care îl descrie El este foarte ostil: eşti înconjurat de oameni numiţi „vrăşmaşi”, care te urăsc, te blestemă şi se poartă rău cu tine; oameni care îţi dau palme, care te jefuiesc şi te fură!
În acest mediu ni se spune să iubim, să facem bine, să binecuvântăm şi să ne rugăm pentru toţi aceşti oameni. Ni se cere să le dăm în plus de ceea ce ne-au luat ei. Şi ni se cere să-i ajutăm pe cei în nevoi, chiar dacă ei nu ne vor restitui niciodată ce le-am dat.
Cum să reuşim noi să fim acest fel de oameni? Domnul ne dă mai multe „chei” pentru a rezolva această mare problemă. Prima cheie se află în aceste cuvinte:
„Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.”
Pentru a face ce ni se spune aici ni se cere efort de gândire. Foarte mult efort de gândire. Şi la mulţi oameni nu le place să gândească mult şi profund. Dar noi să nu fim aşa. Hai să gândim: Ce voim noi, sau dorim noi, să ne facă oamenii din jurul nostru? Sau, ce fel de societate umană am dori noi să existe? Pentru a determina acest lucru, este necesar să încercăm să ne punem în locul oamenilor din imediata noastră apropiere. De ce se poartă ei cum se poartă? Oare ce i-a făcut să fie aşa? De ce sunt ei atât de frustraţi? Sau, oricare alta ar fi atitudinea lor, de ce sun ei cum sunt?
Pentru a avansa în acest domeniu ne trebuie capacitatea numită entropie. Cuvântul este de origine greacă şi este format din en şi tropia. Tropia înseamnă locul. En înseamnă în. Deci entropia înseamnă „în locul”. Vorbim de capacitatea de a te plasa pe tine în locul celuilalt. Ce simte el/ea? Ce doreşte el/ea? Ce aşteptări are el/ea?
Entropia te ajută doar să-l cunoşti pe celălalt. Dincolo de aceasta intră în funcţie compasiunea. Aceasta este capacitatea de a suferi împreună cu celălalt. Un cuvânt mai vechi pentru aceasta este îndurarea, care înseamnă capacitatea de a intra în durerea celuilalt si a participa la ea. După acestea intră în funcție mila, care te face nu numai să te înduri de cineva, ci să şi faci ceva pentru celălalt. Tot aici intră şi iertarea.
Toate aceste concepte sunt cuprinse în conceptele mai largi numite iubire şi bunătate.
Cu acestea vom lucra în continuare ca să putem înţelege relaţiile şi pentru a învăţa să ajungem la relaţii desăvârşite.
